E noapte..
E deja noapte, iar, pe prispa casei s-a lăsat răcoarea... Prin întunericul plin de stele încă se mai zărește Universul cu al lui spectacol ce ne aduce aminte - de altfel, că suntem singurii de departe care încă mai aplaudăm spre necuprinsul cer... pe care, de n-am mai fi, nimeni cred că nu l-ar mai știi.. ... nici ochii strălucitori ai copiilor privind nedumeriți, întrebându-ne ce sunt acei aștrii pe care i-am risipit...
Bing, bang.. unul după altul
Bing - bang-urile sufletelor noastre trec, molcom, unele după altele, scurgându-se din timp, tot mai încet, precum în ceasurile nopțílor, când te aștepți să-ți intre cineva pe ușă, cu brațele pline de dor, fără ca nimeni să observe cum minutele încep să semene - pentru a nu-știu-câta oară, cu orele târzii în care nu se întâmplă mai nimic, ci doar...
Dinspre patruzeci…
Cu ochi căprui și atât de vârstnic, îmi pot ține-n palme tinerețea, încă adăpându-se din propria-mi bucurie, înflorind, regăsindu-și noblețea, iureșul, datinile și-mbătrânirea... Și parcă totul e un joc zglobiu, semănând cu o planetă pe care viața a erupt; o simt cum îmi cuprinde palma legănându-se într-un balansoar, săltând ca un copil cu picioare de aur în jurul umerilor mei...
Urmele tăceilor noastre
Deși nu-mi mai amintesc acum, te rog să nu uiți toate acele cât de multe se întâmplară cu noi și, mai ales, cu sufletele noastre - începând cu primele semne de viață, de atunci, de când am ințeles că toate își au un rost, doar dacă ni le putem aminti că au existat odată, hărăzite întru îndumnezeirea noastră, îndelung așteptată, în cea mai mare tăcere, parcă.. fără de îceput și fără...
Realitatea..
PSD-ul cade! ;) Dincolo de orice alte simpatii sau antipatii media, stati cu ochii pe Realitatea.. Parerea mea...
România profundă.. în beneficiul cui?
“Capul plecat, niciodată sabia nu-l taie..” Hm.. şi-aşa, mioriticii acestor plaiuri vor purta pe veci stigmatul lui Trăian şi Decebal, ca-ntr-o eternă şi parcă predestinată catedrală a mânduirii neamului, finanţată de .. Dragnea. (cine începe să scuipe în sân, înseamnă că nu-nţelege nimic din ceea ce spun). De aceea, refuz a mă mai numi european, din respect pentru Europa. Şi...
Aşadar, tot despre nimicuri..
Lasă-mă să-ţi vorbesc acum, mai mult ca altădată, despre nesfârşitele fericiri care animă pulberile, despre măreaţa lor puzderie.. Sau, mai bine, despre lumină lasă-mă să-ţi soptesc, cu ochii-n lacrimi, despre nesfârşitele tărâmuri pe care le străbat mereu pentru întâia oară, ca şi cum ar fi ultima... despre zbuciumul meu, aici precum o perpetuă dilatare a schimbărilor materiei răstălmăcite, care mi-amintesc de nuferii de-altădată şi de grotescul unui nesfârşit de analogii... Aşadar, mai văd, mai aud şi încă mai cuget fără a...
