Amintirile unei veri toride – 2

Răul cel dintâi purcese dintr-ale mele simţuri,
precum ditr-un lăcaş al Omului
ascuns în sufletul meu,
dar nu puteam să arunc în nimeni
deoarece toţi oamenii purtau aceeaşi vină.
Şi doar ai văzut că n-aveam în juru-mi
decât unelte de lovit şi un spaţiu fără limite,
în care, drept unic cugetător,
îmi părea că eternitatea avea să se transforme
într-un mare izvor al nemuririi..

Descoperind timpurile noastre,
cineva începu să se joace cu ele în nisip,
şi.. toţi lăsară-n plata Domnului ideea,
fiind fascinaţi de acea joacă
pe întinderile nesfârşite de nisip.
Şi lucrurile astea ţi le spun, presupunând
c-ar fi şi alţi înzestraţi
dar nu mai sunt sigur de nimic..

Singur fiind, poate adesea mă surprinzi
lovind cu nesaţ obiectele indestructibile,
prima oară cu picioarele goale,
dar apoi – încălţată, loveai mai bine.
Imi revin în memorie zilele minunate,
cu multă linişte în jurul nostru,
zorii grăbiţi parcă să ajungă pe aceste pământuri..
şi câtă spendoare era într-al tău trup alb,
în mişcările-ţi prinse-n dorul ludic al clipelor de vară..
Ţi-aminteşti? O sută de ani am lovit cu picioarele încălţate,
fără sens, lucrurile indestructibile,
dar uite că într-un târziu
începură să crape de la sine…
Apărură un fel de găuri cu forme complexe,
crăpături în materia ce-şi cereau dreptul la pulbere
şi pulberi se făcură toate,
plutind în aces aer acru..

Totul părea un joc despre noi înşine…

Comentarii, mesaje, opinii..



logo-default-white

Realitatea..

PSD-ul cade! 😉 Dincolo de orice alte simpatii sau antipatii media, stati cu ochii pe Realitatea.. Parerea mea…

Aboneaza-te..
De fiecare dată când îmi vine vreo idee, te voi anunța prin e-mail

Confirmă subscrierea, urmând paşii menţionaţi în mesajul sosit.
Delivered by FeedBurner

Contact Info

Str. Leonida Zamfirescu Eliza, nr.43 Galati, Romania

+4 0749 463 6400
adrianlazarescu (arond)yahoo.com

Copyright 2018 Adrian Lazarescu ©  All Rights Reserved