DISTRIBUIȚI

Priveşte-ţi solemnităţile materiei..
Află că aici nimic nu-i cu putinţă
invocat de simţuri ori de grai,
şi nici eu nu pot să trec spre ele..

De-aceea sunt tulburat să văd c-am fost,
şi-i suferinţă necurmată că ştiu şi nu pot fi!
In stare pură, precum un abstract
din legile antimateriei
mi-au mai rămas integre
doar resursele închipuirii;
dar degeaba.. din ele n-am ce-alege
căci nasc şi pier continuu..

Şi-atunci mă-ntrebi, desigur,
de ce-ţi vorbesc, sperând
ca vorbele-mi să-ţi întâlneasca ţie-nchipuirile?
De ce nu-ţi povestesc despre zădărnicie?

La fel am întrebat pe când priveam cerul,
închipuin-du-mă un călător
către imaginarul Pâmânt al altei şanse…
Visam mai sus,
visam o fugă teribilă din pulberile grele,
din soarele ucigător, din vânturile acide
izbind păduri scheletice,
visam corăbii pe apele strălucitoare,
pline de otrăvuri şi de reacţiile elementelor
ce începură să se zbată ca peştii de-altădată…
Şi-o rază devenisem,
fără sens şi fără timp,
şi nu ştiam că asta întrupează Spiritul,
dar nici acum nu ştiu la ce anume-mi foloseşte!

LĂSAȚI UN MESAJ