DISTRIBUIȚI

La urma urmei, ce să spun..?
a fost o vară tăcută, decentă.
Genele i se zbăteau
prin aerul fierbinte, umed,
cu melci şi scoici,
cu sare, cu mirosuri de alge marine,
înţepându-mi palmele,
eu îi trimiteam vederi
dintr-alte colţuri de lume
străină, însorită..
Ea îmi răspundea într-o doară,
muşcând voluptuos
dintr-un măr al discordiei..
Între umeri îi fâlfâiau
atâtea posibilităţi..
şi ar fi trebuit să mă astept,
prostul de mine,
să nu se-ntâmple nimic,
dar absolut nimic, fir-ar să fie..
în cea mai lungă, de pe urmă,
răbdare care mi-o mai păstrasem
pentru orice eventualitate..
Asta e.. fusese o vară decentă
şi nimic nu îmi tulbură somnul
întru o altă nemurire, parcă..

LĂSAȚI UN MESAJ