e-noapte

E noapte..

E deja noapte, iar, pe prispa casei
s-a lăsat răcoarea…
Prin întunericul plin de stele
încă se mai zărește Universul
cu al lui spectacol
ce ne aduce aminte – de altfel,
că suntem singurii de departe
care încă mai aplaudăm
spre necuprinsul cer…
pe care, de n-am mai fi,
nimeni cred că nu l-ar mai știi..
… nici ochii strălucitori ai copiilor
privind nedumeriți, întrebându-ne
ce sunt acei aștrii
pe care i-am risipit în sus,
în dreapta ori în stânga
pe vremea când încă mai speram
în nemurirea noastră..

Ce-o să le spunem acum?
Că, dincolo de noi, nu mai este nimeni
să vadă aceste minuni, sub care
până și mirosul crinilor din grădina noastră
se înalță liber, în întuneric,
către nicăieri..?

E noapte și-ți simt fruntea de femeie
cum ți-o lași pe pieptu-mi, să o mângâi,
să-ți mângâi părul, umerii, obrajii..
fără ca nimeni – firea să nu ne-o mai știe..
nici măcar stelele,
în drumul lor, pe cer
spre o nouă zi de mâine…

bing-bang-unul-dupa-altul

Bing, bang.. unul după altul

Bing – bang-urile sufletelor noastre trec,
molcom, unele după altele,
scurgându-se din timp, tot mai încet,
precum în ceasurile nopțílor,
când te aștepți să-ți intre cineva pe ușă,
cu brațele pline de dor,
fără ca nimeni să observe
cum minutele încep să semene
– pentru a nu-știu-câta oară,
cu orele târzii în care
nu se întâmplă mai nimic,
ci doar ninsoarea de afară
ți se așterne pe creștet,
precum secundele, orele,
una lângă alta –
pe cercul polar al eternelor reîntoarceri acasă,
de acolo, de unde nu mai ai unde să pleci,
decât mâine – în zori,
pe drumul fără de sfârșit al sufletelor
care te tot așteaptă în liniște, undeva,
întinzâdu-și unul altuia,
din când în când, câte un colț de pâine,
întru iertarea păcatelor
de pe vremea când o iubeai pe Lolita,
fără să-i ceri nimic,
nici măcar un pahar cu apă,
în zilele toride de vară,
când îi treceai pragul casei, în liniste,
purtându-ți pașii, unul în urma altuia,
precum secundele,
precum orele și zilele care
nu se mai sfârșeau, parcă, niciodată…

dinspre-40

Dinspre patruzeci…

Cu ochi căprui și atât de vârstnic,
îmi pot ține-n palme tinerețea,
încă adăpându-se din propria-mi bucurie,
înflorind, regăsindu-și noblețea,
iureșul, datinile și-mbătrânirea…
Și parcă totul e un joc zglobiu,
semănând cu o planetă
pe care viața a erupt;
o simt cum îmi cuprinde palma
legănându-se într-un balansoar,
săltând ca un copil cu picioare de aur
în jurul umerilor mei…

urmele-tacerilor-noastre

Urmele tăceilor noastre

Deși nu-mi mai amintesc acum,
te rog să nu uiți toate acele
cât de multe se întâmplară cu noi
și, mai ales, cu sufletele noastre
– începând cu primele semne de viață,
de atunci, de când am ințeles
că toate își au un rost,
doar dacă ni le putem aminti
că au existat odată,
hărăzite întru îndumnezeirea noastră,
îndelung așteptată, în cea mai mare tăcere,
parcă.. fără de îceput
și fără de sfârșit..

Realitatea..

PSD-ul cade! 😉 Dincolo de orice alte simpatii sau antipatii media, stati cu ochii pe Realitatea.. Parerea mea…

România profundă.. în beneficiul cui?

“Capul plecat, niciodată sabia nu-l taie..” Hm.. şi-aşa, mioriticii acestor plaiuri vor purta pe veci stigmatul lui Trăian şi Decebal, ca-ntr-o eternă şi parcă predestinată catedrală a mânduirii neamului, finanţată de .. Dragnea. (cine începe să scuipe în sân, înseamnă că nu-nţelege nimic din ceea ce spun).

De aceea, refuz a mă mai numi european, din respect pentru Europa. Şi nu ştiu nici dac-ar mai trebui să mai fiu şi de lângă Balcani.. Nu-mi rămâne decât să mă ascund la poalele Carpaţilor, şi, când se vor trezi toţi sau vor adormi toţi (îmi pare că tot una începe să fie.. ), să trec dincolo, fără să mai privesc în urmă.

Aşadar, tot despre nimicuri..

Lasă-mă să-ţi vorbesc acum,
mai mult ca altădată,
despre nesfârşitele fericiri
care animă pulberile,
despre măreaţa lor puzderie..
Sau, mai bine,
despre lumină
lasă-mă să-ţi soptesc,
cu ochii-n lacrimi,
despre nesfârşitele tărâmuri
pe care le străbat mereu
pentru întâia oară,
ca şi cum ar fi ultima…
despre zbuciumul meu, aici
precum o perpetuă dilatare
a schimbărilor materiei răstălmăcite,
care mi-amintesc
de nuferii de-altădată
şi de grotescul
unui nesfârşit de analogii…

Aşadar, mai văd,
mai aud şi încă mai cuget
fără a ştii ce sens au toate astea,
căci şi tu simţi
cum îţi pătrund în tâmple
amintindu-ţi înţelesuri fără sens,
chiar dacă acest sens pare un gol
ce umple spaţiul
şi timpului îi dă supremul înţeles..

logo-default-white

Cele 7 legi ale noii clase politice din Romania

1. Pe timpul mandatului sau, un politician nu pune nimic mai presus de binele Poporului Roman. Daca va face acest lucru, sa fie condamnat.
2. Un politician nu are dreptul la imunitate sau privilegii speciale, de orice natura ar fi ele. Daca a gresit si exista dovezi ale greselilor sale, sa fie condamnat.
3. Un politician va trai in conditiile salariului mediu din Romania. Daca doreste sa traiasca mai bine, trebuie sa faca ca Romania sa aiba conditii mai bune de trai.
4. Fiecare politician va da socoteala in fiecare an al mandatului sau, in fata unui Tribunal al Poporului Roman, pentru promisiunile pe care le-a facut sau le face in politica. Daca nu si le-a respectat, sa fie condamnat.
5. Stiind si intelegand ca puterea corupe, un politician nu poate fi mai mult de 5 ani intr-o functie de conducere. Nimeni nu are dreptul sa conduca mai mult timp, orice motiv ar exista. Daca face acest lucru, sa fie condamnat.
6. Un politician nu are voie sa isi implice rudele de sange sau prin alianta in politica, pana la a 7-a spita. Daca va face acest lucru, sa fie condamnat.
7. Singura rasplata a unui politician este ca numele sau sa fie gravat in Istoria Romaniei. In rest el are numai obligatii fata de Romania si fata de Poporul Roman.

Nu ezitati sa adaugati ceea ce credeti ca mai trebuie adaugat, ca politicienii sa nu distruga ROMANIA!

Aboneaza-te..
De fiecare dată când îmi vine vreo idee, te voi anunța prin e-mail

Confirmă subscrierea, urmând paşii menţionaţi în mesajul sosit.
Delivered by FeedBurner

Contact Info

Str. Leonida Zamfirescu Eliza, nr.43 Galati, Romania

+4 0749 463 6400
adrianlazarescu (arond)yahoo.com

Copyright 2018 Adrian Lazarescu ©  All Rights Reserved