Arte

Arte

Rugă

Strânge-mă în braţe, iubito, strânge-mă atât de tare.. măcar de vei stoarce din mine anii în care n-am reuşit decât să gust din amarul clipelor noastre cele de toate nopţile, biciuite, încremenite într-o îndelungă aşteptare a mereu eternelor depărtări luminate de fiecare nou răsărit de soare şi totuşi, la fel de frumos precum strălucirea îndepărtată din ochii tăi albaştrii,...

Constituţia nimicului

Să nu te miri de ce auzi dacă-ţi mai poţi folosi auzul pentru ascultare. Să nu te miri că nu ţi-am spus de timpuriu că viaţa-i o greşeală de neiertat a morţii, iar trupul - forma pedepsei ce începe prin a se cunoaste şi-a simţi.. Unii, aici, cu teamă se feresc să redobândească ce-au pierdut, şi, cu groaza fug de-un inceput ..si fug, si fug necontenit.. să nu-i ajungă...

Aşadar, tot despre nimicuri..

Lasă-mă să-ţi vorbesc acum, mai mult ca altădată, despre nesfârşitele fericiri care animă pulberile, despre măreaţa lor puzderie.. Sau, mai bine, despre lumină lasă-mă să-ţi soptesc, cu ochii-n lacrimi, despre nesfârşitele tărâmuri pe care le străbat mereu pentru întâia oară, ca şi cum ar fi ultima... despre zbuciumul meu, aici precum o perpetuă dilatare a schimbărilor materiei răstălmăcite, care mi-amintesc de nuferii de-altădată şi de grotescul unui nesfârşit de analogii... Aşadar, mai văd, mai aud şi încă mai cuget fără a...

Flanc

Cât e de simplu să te apuci să judeci lucrurile fără să li se cuvină nicio judecată! Mă prinseră pândind şi-n loc de bucuria mult aşteptată, o ură înverşunată mă întâmpină sub coifuri. Le-aş spune că nu-s vreun răufăcător însă nu ştiu pe ce limbă... ţoţi ţin în mâini câte o carte în stil liliputan - de fapt acestea...

Verile noastre decente

La urma urmei, ce să spun..? a fost o vară tăcută, decentă. Genele i se zbăteau prin aerul fierbinte, umed, cu melci şi scoici, cu sare, cu mirosuri de alge marine, înţepându-mi palmele, eu îi trimiteam vederi dintr-alte colţuri de lume străină, însorită.. Ea îmi răspundea într-o doară, muşcând voluptuos dintr-un măr al discordiei.. Între umeri îi fâlfâiau atâtea posibilităţi.. şi ar fi trebuit să mă astept, prostul de mine, să nu se-ntâmple nimic, dar absolut nimic,...

Imaginar

Priveşte-ţi solemnităţile materiei.. Află că aici nimic nu-i cu putinţă invocat de simţuri ori de grai, şi nici eu nu pot să trec spre ele.. De-aceea sunt tulburat să văd c-am fost, şi-i suferinţă necurmată că ştiu şi nu pot fi! In stare pură, precum un abstract din legile antimateriei mi-au mai rămas integre doar resursele închipuirii; dar degeaba.. din ele n-am ce-alege căci nasc şi pier continuu.. Şi-atunci mă-ntrebi, desigur, de...

Lolita, femeia pe care nu am iubit-o nicidată

.. şi-ntr-un târziu, văzându-te printr-un miez de vară uitată la marginea străzii, am început de unul singur să-mi legăn ochii în balansul formelor de lut, pe care cred că doar îndumnezeirea ţi le-a hărăzit, drept pedeapsă a acestui suflet al meu care nu a reuşit niciodată să-ţi modeleze trupul şi fapta într-o iubire nemărginită, ci doar în gânduri ici şi colo,...

Intre Pamant si Cer

Din pământ te-ai născut, fără să ştii c-ai să devii floare şi cerurile o să plângă, într-un târziu, după frumuseţea ta..

Inceputuri II

Intemeierea simetrică a trupului e miracolul biruinţei. Durarea lui - o suferiţă, lovită de Lumină întocmai coborârii spre origini a nostalgiei de apoteoze. Deaceea, iubito, doar naşterea-i binecuvântare, însă nu-i mântuitoare.

O dimineata

Priveşte... o dimineaţă superbă de Florar Prin opacitatea monotonă a materiei Începe a se mişca un preot medieval ţinând o bucată de pâine, făcând gesturi de trebuinţă. Toate neînfăptuite la vreme aşa vor rămâne-n veci! Stările ne sunt împietrite de vinovăţie. Cu o pălărie imensă, păşeşte liniştit, însă demn precum un Sisif. Imagineză-te într-un tunel alergând către punctul în care ai zărit lumina... Tu, apropriindu-te, el tot depărtându-se... Poate vei ieşi cândva dar acum goana-ţi...