Arte

Arte

Uitare..

Mi-amintesc că eu însumi, stând de unul singur, dezolat peste măsură, concepusem calea de-a produce o durere cumplită, doar numind-o drept o durere-n sine de dragul de a îndura-o, şi mulţi m-au întrebat atunci ce înseamnă asta... Uitarea, draga mea, este suprema durere pe care aş putea-o aduce împotriva tuturor durerilor acestui Pâmânt născut de la Adam, trecând printr-o Evă – aducând-ul tot mai mult către zilele noastre... Şi le-a plăcut; cei de primprejur...

Laică

Limba mi-e cusută şi de-aceea scrijelesc cu unghia vorbe pe epiderma laică a firii tale

Lolita, femeia pe care nu am iubit-o nicidată

.. şi-ntr-un târziu, văzându-te printr-un miez de vară uitată la marginea străzii, am început de unul singur să-mi legăn ochii în balansul formelor de lut, pe care cred că doar îndumnezeirea ţi le-a hărăzit, drept pedeapsă a acestui suflet al meu care nu a reuşit niciodată să-ţi modeleze trupul şi fapta într-o iubire nemărginită, ci doar în gânduri ici şi colo,...

Constituţia nimicului

Să nu te miri de ce auzi dacă-ţi mai poţi folosi auzul pentru ascultare. Să nu te miri că nu ţi-am spus de timpuriu că viaţa-i o greşeală de neiertat a morţii, iar trupul - forma pedepsei ce începe prin a se cunoaste şi-a simţi.. Unii, aici, cu teamă se feresc să redobândească ce-au pierdut, şi, cu groaza fug de-un inceput ..si fug, si fug necontenit.. să nu-i ajungă...

Marină

Iubita mea, trăitoare poveste marină, naufragiată în plină sincopă a bătăii mele de inimă, între azi şi niciodată agăţată, tulbure, adânc nedeclarată.. Iubita mea şi-a descălţatelor meduze ce plutesc pe ape..

Mersul înainte (II)

Ne găsirăm bătrâni în ochiuri de izvoare şi-atunci am lepădat din umeri pieile.. hotărând ca partea faptelor ce-mi stau în seamă să mi-o judec singur, precum şi femeia mea asupra ei şi le luă pe ale sale.. Doar noaptea ne vedeam nedespărţiţi de fapte, când mă ruga să-i cânt.. şi câtă bucurie-n grota noastră a fost când am frânt o...

Pe scări…

Uite, iubito, cât de repede trec norii, ca anii de altădată. Azi aş vrea să mă las pe scări, în jos, unde-mi pare că e senin... căci tot ce urcă-i doar praf şi mizerie şi nu are niciun rost să mai contemplu prefacerile de aici, ale acestei libere chimii, dezlănţuite.. Şi-aşa, mişcându-mă pe scări, spre pământuri, precum un păcătos ce-şi invocă mântuirea, voi fi tot mai mult o pradă...

Flanc

Cât e de simplu să te apuci să judeci lucrurile fără să li se cuvină nicio judecată! Mă prinseră pândind şi-n loc de bucuria mult aşteptată, o ură înverşunată mă întâmpină sub coifuri. Le-aş spune că nu-s vreun răufăcător însă nu ştiu pe ce limbă... ţoţi ţin în mâini câte o carte în stil liliputan - de fapt acestea...

Sezand…