Scrieri

Scrieri

Mersul înainte (I)

Cu mii de ani în urmă, trupul meu avea pene smulse dar, mai înainte, îi căzură ghearele şi-aşa.. a devenit lent şi speriat.. şi-ncepu să-şi contemple fruntea surprinsă de emoţii.. a scos un toiag şi, cum toate-n jur erau lipsite de sentimente, unealta fu cel dintâi gând al frunţii iar lovirea - fapta primordială.. Şi azi, mergând pe-atâtea drumuri ademenitoare îmi amintesc de uimirea fiarelor de-atunci.. cum...

Clar de luna

Iubito, ia-mi zilele şi dă-mi nopţile, să-ţi simt mai bine intinderile peste toate visele mărilor intinse de-a lungul şi de-a latul gândurilor mele, celor din urmă..

Revenirea la praştie..

Precum începu Pământul pentru cea din urmă oară, durând milioane de ani, ar trebui să ne reîncepem familia. Deşi nu ştiu de-nţelegi ce vreau şi spun, va veni o zi, probabil peste câteva mii de ani, când ne vom aduna în jur progeniturile, spunându-le cu blândeţea-mi caracteristică, spre luare aminte, că, începând de mâine, cu toţii ne vom întoarce...

Tainele amurgurilor din urmă..

Flămând, îmi preligeam gândurile pe chipul tău de lut, străbătând formele acelei bune-cuviinţe, zămislite cu mult înaintea apariţiei eroziunilor geologice din epoca marilor glaciaţiuni sentimentale peste care nici nu mai ştiu cât timp or să-mi mai rămână urmele acestor degete înnegrite în cărbunii inşiraţi de-alungul trăiilor noastre cele de toate zilele..

Verile noastre decente

La urma urmei, ce să spun..? a fost o vară tăcută, decentă. Genele i se zbăteau prin aerul fierbinte, umed, cu melci şi scoici, cu sare, cu mirosuri de alge marine, înţepându-mi palmele, eu îi trimiteam vederi dintr-alte colţuri de lume străină, însorită.. Ea îmi răspundea într-o doară, muşcând voluptuos dintr-un măr al discordiei.. Între umeri îi fâlfâiau atâtea posibilităţi.. şi ar fi trebuit să mă astept, prostul de mine, să nu se-ntâmple nimic, dar absolut nimic,...

Mersul înainte (II)

Ne găsirăm bătrâni în ochiuri de izvoare şi-atunci am lepădat din umeri pieile.. hotărând ca partea faptelor ce-mi stau în seamă să mi-o judec singur, precum şi femeia mea asupra ei şi le luă pe ale sale.. Doar noaptea ne vedeam nedespărţiţi de fapte, când mă ruga să-i cânt.. şi câtă bucurie-n grota noastră a fost când am frânt o...

Flash-uri

Te-am răsfoit azi-noapte-n doruri, şi n-am mai zis nimic.. Rătăcit printre apeluri nepreluate, am vrut să-ţi las un mesaj despre licăririle tot mai difuze ale candelelor scăldate-n miere, dar o duduie-ntr-o doară mă luă peste picior, în grabă, cu o voce cristalină, rugându-mă, implorându-mă - parcă să revin şi mai târziu.. dar nu mai puteam de dor, şi i-am închis degrabă..

Renuntare

Degetele tale tremurânde, şi-nfricoşate, îmi pipăiau inima, orbecăind tot mai mult, în drumul lor spre acel suflet care... încet, încet devenise însăşi piatra de hotar între toate câte-au fost odată ale noastre şi nesfârşitul abis în care te-ai aruncat, renunţând fără să ştii, pentru totdeauna - la odihna de la capătul îndurărilor cele de toate zilele...

Marină

Iubita mea, trăitoare poveste marină, naufragiată în plină sincopă a bătăii mele de inimă, între azi şi niciodată agăţată, tulbure, adânc nedeclarată.. Iubita mea şi-a descălţatelor meduze ce plutesc pe ape..