Scrieri

Scrieri

Fascinaţia chipurilor de nisip

O să mai treacă o noapte şi, deja simt asta, după teama de-a fi pedepsit cu supravieţuirea. Tocmai mă visez pe marginile unei civilizaţii mai fascinante decât orice închipuire, cum într-ale noastre trupuri se pogorau copaci, să ne cuprindă sufletele cu totul.. şi pe fiecare creangă atârnau precum nişte ciorchine mari, oamenii. Dar m-am trezit şi am zărit nişte semne şi-am căutat un papirus, să aştern nişte...

Semnele verii

Am să te rog să-mi laşi un semn pe trup, o zgaibă, o tăietură sau o muşcătură măcar, să-mi pot aminti de tine.. altminteri n-am să mai dau doi bani.. şi-ţi jur c-o să risc să te pierd într-o indiferenţă de-o vară.. chiar şi cu o idee mă mulţumesc... cât de banală.

Uitare..

Mi-amintesc că eu însumi, stând de unul singur, dezolat peste măsură, concepusem calea de-a produce o durere cumplită, doar numind-o drept o durere-n sine de dragul de a îndura-o, şi mulţi m-au întrebat atunci ce înseamnă asta... Uitarea, draga mea, este suprema durere pe care aş putea-o aduce împotriva tuturor durerilor acestui Pâmânt născut de la Adam, trecând printr-o Evă – aducând-ul tot mai mult către zilele noastre... Şi le-a plăcut; cei de primprejur...

Amudiana

Amurgurile înroşiră cerul în semn de noapte dar nu simt nicicum vreo oboseală. Las gândurile seama materiei cenuşii, pentru că sunt sigur că gândeşte.. aşa.. leneş, purtând un singur gând de mii şi mii de ani.. Şi mâine, în zori, am să te chem să omagiem răstimpurile despre care am aflat câte ceva: de pildă, ţi-aduci aminte când oamenii şi-au lepădat de pe umeri veşmintele din piele de...

Amintirile unei veri toride – 2

Răul cel dintâi purcese dintr-ale mele simţuri, precum ditr-un lăcaş al Omului ascuns în sufletul meu, dar nu puteam să arunc în nimeni deoarece toţi oamenii purtau aceeaşi vină. Şi doar ai văzut că n-aveam în juru-mi decât unelte de lovit şi un spaţiu fără limite, în care, drept unic cugetător, îmi părea că eternitatea avea să se transforme într-un mare izvor al nemuririi.. Descoperind timpurile noastre, cineva începu să...

Amintirile unei veri toride

Orice rău te-ar lovi, să ştii că nicicând nu va fi cel mai mare şi nici ultimul, din urmă.. Adu-ţi aminte că-n traiul nostru, cel de toate zilele, exista un rău primordial şi-altul care le încheia pe toate. Şi, iubito.. .. era atât de plăcut în acel culcuş preistoric ce ne ascundea de oameni, fiind un privilegiu ceasurile acelea...

Femeie intinsa

Astăzi, originala fu nărăvaşă.. şi orice "reverenţă", de prisos.. :) .. prin urmare, mă dezic.. şi.. cât o mai ţine acest amurg, plec la arat, prin plete de fecioare..

Portret

Portret de fata