Cu ochi căprui și atât de vârstnic,
îmi pot ține-n palme tinerețea,
încă adăpându-se din propria-mi bucurie,
înflorind, regăsindu-și noblețea,
iureșul, datinile și-mbătrânirea…
Și parcă totul e un joc zglobiu,
semănând cu o planetă
pe care viața a erupt;
o simt cum îmi cuprinde palma
legănându-se într-un balansoar,
săltând ca un copil cu picioare de aur
în jurul umerilor mei…