E noapte..

E deja noapte, iar, pe prispa casei
s-a lăsat răcoarea…
Prin întunericul plin de stele
încă se mai zărește Universul
cu al lui spectacol
ce ne aduce aminte – de altfel,
că suntem singurii de departe
care încă mai aplaudăm
spre necuprinsul cer…
pe care, de n-am mai fi,
nimeni cred că nu l-ar mai știi..
… nici ochii strălucitori ai copiilor
privind nedumeriți, întrebându-ne
ce sunt acei aștrii
pe care i-am risipit în sus,
în dreapta ori în stânga
pe vremea când încă mai speram
în nemurirea noastră..

Ce-o să le spunem acum?
Că, dincolo de noi, nu mai este nimeni
să vadă aceste minuni, sub care
până și mirosul crinilor din grădina noastră
se înalță liber, în întuneric,
către nicăieri..?

E noapte și-ți simt fruntea de femeie
cum ți-o lași pe pieptu-mi, să o mângâi,
să-ți mângâi părul, umerii, obrajii..
fără ca nimeni – firea să nu ne-o mai știe..
nici măcar stelele,
în drumul lor, pe cer
spre o nouă zi de mâine…

Comentarii, mesaje, opinii..



logo-default-white

Altceva?

Totul, cuvintele, gândurile, ideile şi faptele.. se referă la oameni. Şi nimic din ceea ce este nu înseamnă un altceva. Un altceva dincolo de noi. Într-un fel, e absurd!

Aboneaza-te..
De fiecare dată când îmi vine vreo idee, te voi anunța prin e-mail

Confirmă subscrierea, urmând paşii menţionaţi în mesajul sosit.
Delivered by FeedBurner

Contact Info

Str. Leonida Zamfirescu Eliza, nr.43 Galati, Romania

+4 0749 463 6400
adrianlazarescu (arond)yahoo.com

Copyright 2018 Adrian Lazarescu ©  All Rights Reserved