Blog Pagina 2

Flash-uri

Te-am răsfoit azi-noapte-n doruri, şi n-am mai zis nimic.. Rătăcit printre apeluri nepreluate, am vrut să-ţi las un mesaj despre licăririle tot mai difuze ale candelelor scăldate-n miere, dar o duduie-ntr-o doară mă luă peste picior, în grabă, cu o voce cristalină, rugându-mă, implorându-mă - parcă să revin şi mai târziu.. dar nu mai puteam de dor, şi i-am închis degrabă..

Despre mersul înainte (epilog)

Mă mai re-ntorc din vreme-n vreme şi-aud voci prin depărtări albe, ce seamănă cu un sfârşit al îndurării. Şi eu, care credeam că zeii au coborât să locuiască-n oameni.. Te văd şi-acum, iubita mea, cum te uiţi la stele-n adâncurile nopţii, căutându-ţi pruncii, dar nu vezi astrul nostru, ci doar îl presupui. Desigur, mă vezi şi tu cum şed în nesimţire...

O vară târzie..

Mă răstisem îngerului.. nervos că l-am prins la un colţ de vară târzie răstălmăcindu-mi zilele, încât să nu mai ştiu când te-am cunoscut întâia oară purtând atâtea frumuseţi de fecioară.. - Nu vezi că toamnele noastre cele de toate zilele ne sunt pe-aproape iară, Doamne? Cât vei mai îndura ca frunzele ruginii să pice într-o doară, fără să faci...

Simetrii

Citisem pe-un zid, scrijelit cu degetul cum că întemeierea simetrică a trupului e un miracol zămislit din biruinţă.. Cel ce-a spus acestea, cred că a pierdut măsura lucrurilor.. Întemeierea-n trup îmi pare, mai degrabă, o suferinţă lovită de Lumină, aşa cum nostalgia de apoteoze-i o pogorâre către-nceput.. De-aceea, fiule, doar naşterea-i binecuvântare dar nu îndrepţi cu asta mai nimic de te-a cuprins şi ţi...

Din zări..

Acolo unde-ţi calcă talpa, mi se rupe inima în două, în şapte ori în nouă. Unde-ţi salţi tu palma, îmi curge lumina dinspre soare către asfinţit. De unde mă priveşti, timpurile se curbeaza pe trupul tău spre nicicăieri. Aşadar, ce mai încolo şi-ncoace.. sper că ţi-ai dat seama că nu pot sta deoparte când îmi spui că totuşi mă iubeşti împotriva voinţei tale.

Cu sine

Ţi-aş povesti despre labirinturile închipuirii gândului rătăcit, nocturn dar sunt preafericit că glasul mi-e încet şi gros şi nu reusesc nici măcar să-ţi şoptesc despre erorile întru desăvârşire.. De-aceea-mi port prin ani lumina ca pe o umbră şi-o să rămân asemeni mie precum în trecut aşa şi-n viitor... Inlăturând iluzia – cumplita aspiraţie, pot doar vedea că sunt fără...

Nirvana

Laică

Limba mi-e cusută şi de-aceea scrijelesc cu unghia vorbe pe epiderma laică a firii tale