Blog Pagina 3

Cu sine

Ţi-aş povesti despre labirinturile închipuirii gândului rătăcit, nocturn dar sunt preafericit că glasul mi-e încet şi gros şi nu reusesc nici măcar să-ţi şoptesc despre erorile întru desăvârşire.. De-aceea-mi port prin ani lumina ca pe o umbră şi-o să rămân asemeni mie precum în trecut aşa şi-n viitor... Inlăturând iluzia – cumplita aspiraţie, pot doar vedea că sunt fără...

Nirvana

Laică

Limba mi-e cusută şi de-aceea scrijelesc cu unghia vorbe pe epiderma laică a firii tale

Pe scări…

Uite, iubito, cât de repede trec norii, ca anii de altădată. Azi aş vrea să mă las pe scări, în jos, unde-mi pare că e senin... căci tot ce urcă-i doar praf şi mizerie şi nu are niciun rost să mai contemplu prefacerile de aici, ale acestei libere chimii, dezlănţuite.. Şi-aşa, mişcându-mă pe scări, spre pământuri, precum un păcătos ce-şi invocă mântuirea, voi fi tot mai mult o pradă...

Tainele amurgurilor din urmă..

Flămând, îmi preligeam gândurile pe chipul tău de lut, străbătând formele acelei bune-cuviinţe, zămislite cu mult înaintea apariţiei eroziunilor geologice din epoca marilor glaciaţiuni sentimentale peste care nici nu mai ştiu cât timp or să-mi mai rămână urmele acestor degete înnegrite în cărbunii inşiraţi de-alungul trăiilor noastre cele de toate zilele..

Fascinaţia chipurilor de nisip

O să mai treacă o noapte şi, deja simt asta, după teama de-a fi pedepsit cu supravieţuirea. Tocmai mă visez pe marginile unei civilizaţii mai fascinante decât orice închipuire, cum într-ale noastre trupuri se pogorau copaci, să ne cuprindă sufletele cu totul.. şi pe fiecare creangă atârnau precum nişte ciorchine mari, oamenii. Dar m-am trezit şi am zărit nişte semne şi-am căutat un papirus, să aştern nişte...

Chipurile Sighisoarei..

O nepoată .. de Sighişoara

Un ardelean

Un foarte vechi şi bun prieten de familie, ardelean - de obârşie..