Blog Pagina 5

Portret

Portret de fata

Bust

Răni abrupte – aceşti umeri goliţi de zbuciumul aripilor...

Revenirea la praştie..

Precum începu Pământul pentru cea din urmă oară, durând milioane de ani, ar trebui să ne reîncepem familia. Deşi nu ştiu de-nţelegi ce vreau şi spun, va veni o zi, probabil peste câteva mii de ani, când ne vom aduna în jur progeniturile, spunându-le cu blândeţea-mi caracteristică, spre luare aminte, că, începând de mâine, cu toţii ne vom întoarce...

Dor

Strânge-mă aproape, inimă de inimă precum de cozile verzi, în mijlocul verii, cireşele - două câte două se ţin. Ascunde-mă din întâmplare în labirintul pielii atât de albe, atât de moale, ori în colţul buzelor, rugăciuni să spun sub bolta gurii tale, până când pierzându-ne conturul, vom dansa pe nesfârsitul zăpezii... istovit să mă aplec şi să beau apă din...

Marină

Iubita mea, trăitoare poveste marină, naufragiată în plină sincopă a bătăii mele de inimă, între azi şi niciodată agăţată, tulbure, adânc nedeclarată.. Iubita mea şi-a descălţatelor meduze ce plutesc pe ape..

Portret cu mana

Portret cu mana pe umar..

Viaţa dincolo de nisipuri..

Deşertăciunile se făcură o noapte infinită.. şi-mi întind această încă tânără mână, cea plină de toate însemnele păcatului desenate precum o potecă în chip de călăuză pentru orbi.. ajungând să trec, în sfârşit, prin câteva clipe de naivitate. O doamnă din epoca celor demult apuse mă întrebă: - De ce ţi-a fost dor de mileniul al treilea? Nu trebuia...

Femeie cu spatele

Femeie..

Renuntare

Degetele tale tremurânde, şi-nfricoşate, îmi pipăiau inima, orbecăind tot mai mult, în drumul lor spre acel suflet care... încet, încet devenise însăşi piatra de hotar între toate câte-au fost odată ale noastre şi nesfârşitul abis în care te-ai aruncat, renunţând fără să ştii, pentru totdeauna - la odihna de la capătul îndurărilor cele de toate zilele...

Memorii din orasul celor sapte coline

Eşti parfumul lucrurilor nou născute lacrima ce udă catedrala paradoxurilor.. La fiece întoarcere mă simt liber valet nostalgiilor ce-mi dau şansa de a te îmbrăţişa.. Către origini, îţi spusesem o mulţime de necuvinte iar mintea-mi fugise la tine spre dezamăgirea acelui destin primordial, neîmplinit.. Ţi-aş povesti mai mult decât oricând acum, despre soare şi despre ţărmurile pe care le priveam pentru prima dată şi ultima, mereu.. Încă mai aud, văd şi gândesc fără a ştii dacă...