în noaptea abia scursă
îmi născusei un vis deschis..
și era ca și-atunci
când am fi pășit printr-o poartă spre abis,
ținându-ne mână de mână
peste pragurile îndurării noastre
de toate zilele biciuite,
sub tropotele cailor izgoniți
în hohotele celor care
nu își mai găsesc rosturile
lăsate de îngerii pe pământ..

și nu mai știu nimic, decât
că dincolo, zorii îți revărsau printre gene
cea din urmă, ultima noastră revenire
la viață..