Revenirea la praştie..

Precum începu Pământul pentru cea din urmă oară,
durând milioane de ani, ar trebui să ne reîncepem familia.
Deşi nu ştiu de-nţelegi ce vreau şi spun,
va veni o zi, probabil peste câteva mii de ani,
când ne vom aduna în jur progeniturile,
spunându-le cu blândeţea-mi caracteristică, spre luare aminte,
că, începând de mâine, cu toţii ne vom întoarce la praştie..
Ţi-aminteşti cum aşa se şi întâmplase?
Adu-ţi aminte câte speranţe încolţiră în sufletele lor,
odată cu această vestire.
Epocala descoperire a vremurilor apuse, îngropate,
praştia se şi prinse într-ale lor mici degete,
drept o naivă iscusinţă şi mă mir de unde or fi învăţat ei
să-şi facă praştii perfecte şi cu ce or fi găsit
să le făurească.. nu ştiu nici azi.
Bineînţeles că depozitele acestei civilizaţii
mai sunt încă pline de lucruri elastice, ce le încântă privirile
însă nu se pricep să umble cu acestea.
Şi-am să scrijelesc pe o piatră această izbândă, întrucât natura,
chiar de va renaşte, nicicând nu va mai putea ştii să făurească acele praştii..
o praştie utilă nu va mai exista niciodată în stare autentică..
Pe marile bulevarde păşesc bătrânii.. având tâmplele sparte de praştii..
şi-o mulţime de femei cu fel de fel de vârste,
purtând veşmite găurite de praştii..
se plimbă încă şi perechi de tineri, tehnocraţii şi demagogii acestor epoci
punând la cale reînvierea lumii print-o praştie..
şi nu ştiu câţi filosofi ai reducţionismului cu buzunarele
agâţate-n piepturi pline de praştii cosmice, precum nişte canguri..
uitând de multe, nimicuri pentru ei..
Si spre toate acestea, copii ce ni s-au pus de-alungul anilor în jur,
privesc sincer cu o nespusă dorinţă..
Pare că ar fi fost totul pornit de la Adam spre Eva,
precum de la mine către tine..
Şi copii crescură repede, unii întorcându-şi privirea
spre eterna noastră umbră, scuipând fără noimă..
şi-ntind propria praştie spre tâmplele mele fără să se ascundă
şi-aşteaptă rânjind parcă un semn să-i dezvăţ de praştii..
Un vultur preşuv zboară în dreptul pietrei mici,
însă precum joaca unor copii cu bulgării în iarnă, tot mai mari
în mâinile noilor generaţii, lâsând în urmă
precum religve, ale noastre tidve.
Si mâine, chiar dacă ar fi ridicol, în zori.. îi voi întreba
dacă ştiu ce crede o piatră lovind o tâmplă..
Dar mă tem că nu mă vor înţelege din cauza atâtor limbi planetare
în care toţi par să-ntrebe acelaşi lucru..
Iată cât de mult se complică totul, în calea sa
spre acea simplitate elementară, şi-ntr-un târziu
realizezi că niciun cuvânt nu mai rămâne locullui precum
toate ţintele sfârşesc răpuse de praştii..

Comentarii, mesaje, opinii..



logo-default-white
coborand-intr-o-gara

Coborand într-o gară..

Coborand într-o gară, într-o doară..

Aboneaza-te..
De fiecare dată când îmi vine vreo idee, te voi anunța prin e-mail

Confirmă subscrierea, urmând paşii menţionaţi în mesajul sosit.
Delivered by FeedBurner

Contact Info

Str. Leonida Zamfirescu Eliza, nr.43 Galati, Romania

+4 0749 463 6400
adrianlazarescu (arond)yahoo.com

Copyright 2018 Adrian Lazarescu ©  All Rights Reserved