E adevărat!
E adevărat! // Faci parte din clipa în care te-am cunoscut și mi-am dat seama că ai rămas și în clipa următoare tot o parte – alături de care, în orice moment aș fi putut să pășesc mai departe, îndiferent…
Nedumeriri
Şi nu ştiu, dar – de la un timp eşti ca o lacrimă ce-şi picură materia sacră în tot ce-ncepe să se nască.. precum o flacără ce pâlpâie tăcută, abia învelind sub crusta-i dulce, blândă academii de paradoxuri.. Şi parcă…
Pășind în doi pe o singură muchie de paradis
în noaptea abia scursă îmi născusei un vis deschis.. și era ca și-atunci când am fi pășit printr-o poartă spre abis, ținându-ne mână de mână peste pragurile îndurării noastre de toate zilele biciuite, sub tropotele cailor izgoniți în hohotele celor…
Preafericită-mi păreai iubind..
Preafericită-mi păreai iubind.. şi eu eram la fel, şi cum am putea uita mireasma teilor ori paşii omeneşti – în prag de sărbătoare.. ori fructul lor cel dulce.. !? Caut în materie pretexte de plăceri pioase, caut o credinţă, un…
Mă apropii de ţărm..
.. tiptil, precum îmi plăcea când îţi aduceam câte ceva, un stol uriaş de emoţii s-a ridicat din fostul nisip, începând să zburde.. Ştii..? – orice aş putea prinde cu spiritul, dar o emoţie, un sentiment – niciodată.. Pe aceeaşi…
Răgaz întins pe-o mână cu ceas
Acum te las, jurându-ţi din adâncuri că-ţi sunt fidel. Va trebui să te obişnuieşti să mă auzi continuu rostind cuvinte, uitând mereu c-am fost şi sunt altfel mereu şi tot spre a fi mă întorc.. şi mă amân mereu, coborând…
E noapte..
E deja noapte, iar, pe prispa casei s-a lăsat răcoarea… Prin întunericul plin de stele încă se mai zărește Universul cu al lui spectacol ce ne aduce aminte – de altfel, că suntem singurii de departe care încă mai aplaudăm…
Bing, bang.. unul după altul
Bing – bang-urile sufletelor noastre trec, molcom, unele după altele, scurgându-se din timp, tot mai încet, precum în ceasurile nopțílor, când te aștepți să-ți intre cineva pe ușă, cu brațele pline de dor, fără ca nimeni să observe cum minutele…
Dinspre patruzeci…
Cu ochi căprui și atât de vârstnic, îmi pot ține-n palme tinerețea, încă adăpându-se din propria-mi bucurie, înflorind, regăsindu-și noblețea, iureșul, datinile și-mbătrânirea… Și parcă totul e un joc zglobiu, semănând cu o planetă pe care viața a erupt; o…
Urmele tăceilor noastre
Deși nu-mi mai amintesc acum, te rog să nu uiți toate acele cât de multe se întâmplară cu noi și, mai ales, cu sufletele noastre – începând cu primele semne de viață, de atunci, de când am ințeles că toate…
Aşadar, tot despre nimicuri..
Lasă-mă să-ţi vorbesc acum, mai mult ca altădată, despre nesfârşitele fericiri care animă pulberile, despre măreaţa lor puzderie.. Sau, mai bine, despre lumină lasă-mă să-ţi soptesc, cu ochii-n lacrimi, despre nesfârşitele tărâmuri pe care le străbat mereu pentru întâia oară,…
Verile noastre decente
La urma urmei, ce să spun..? a fost o vară tăcută, decentă. Genele i se zbăteau prin aerul fierbinte, umed, cu melci şi scoici, cu sare, cu mirosuri de alge marine, înţepându-mi palmele, eu îi trimiteam vederi dintr-alte colţuri de…
