DISTRIBUIȚI

Bing – bang-urile sufletelor noastre trec,
molcom, unele după altele,
scurgându-se din timp, tot mai încet,
precum în ceasurile nopțílor,
când te aștepți să-ți intre cineva pe ușă,
cu brațele pline de dor,
fără ca nimeni să observe
cum minutele încep să semene
– pentru a nu-știu-câta oară,
cu orele târzii în care
nu se întâmplă mai nimic,
ci doar ninsoarea de afară
ți se așterne pe creștet,
precum secundele, orele,
una lângă alta –
pe cercul polar al eternelor reîntoarceri acasă,
de acolo, de unde nu mai ai unde să pleci,
decât mâine – în zori,
pe drumul fără de sfârșit al sufletelor
care te tot așteaptă în liniște, undeva,
întinzâdu-și unul altuia,
din când în când, câte un colț de pâine,
întru iertarea păcatelor
de pe vremea când o iubeai pe Lolita,
fără să-i ceri nimic,
nici măcar un pahar cu apă,
în zilele toride de vară,
când îi treceai pragul casei, în liniste,
purtându-ți pașii, unul în urma altuia,
precum secundele,
precum orele și zilele care
nu se mai sfârșeau, parcă, niciodată…

LĂSAȚI UN MESAJ