DISTRIBUIȚI

Ţi-aş povesti
despre labirinturile închipuirii
gândului rătăcit, nocturn
dar sunt preafericit
că glasul mi-e încet şi gros
şi nu reusesc
nici măcar să-ţi şoptesc
despre erorile întru desăvârşire..
De-aceea-mi port prin ani lumina
ca pe o umbră şi-o să rămân
asemeni mie precum
în trecut aşa şi-n viitor…
Inlăturând iluzia – cumplita aspiraţie,
pot doar vedea că sunt
fără a-mi simţi plutirea,
însă mai pot spera
că-ntind o mână,
să mi-o apuci cu mâna ta
sau poate aripa să mi-o prinzi
aceea de înger,
de care-ţi spuneam în copilărie..
Altminteri, nu te-ntrista să afli
că viaţa-i un popas al morţii
iar moartea – altceva
decât ne-au minţit cei vii..

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentNirvana
Articolul următorNud plângând

LĂSAȚI UN MESAJ