DISTRIBUIȚI

Mă răstisem îngerului..
nervos că l-am prins
la un colţ de vară târzie
răstălmăcindu-mi zilele,
încât să nu mai ştiu
când te-am cunoscut întâia oară
purtând atâtea frumuseţi
de fecioară..
– Nu vezi că toamnele noastre
cele de toate zilele
ne sunt pe-aproape iară, Doamne?
Cât vei mai îndura
ca frunzele ruginii
să pice într-o doară,
fără să faci nici măcar
acel semn al bunei cuviinţe
şi să mă mai laşi încă odată
să mă înfrupt din eternele podgorii
presărate parcă
pe suişurile şi coborâşurile
tinereţilor noastre
de-odinioară?

LĂSAȚI UN MESAJ