Din zări..

Acolo unde-ţi calcă talpa, mi se rupe inima în două, în şapte ori în nouă. Unde-ţi salţi tu palma, îmi curge lumina dinspre soare către asfinţit. De unde mă priveşti, timpurile se curbeaza pe trupul tău spre nicicăieri. Aşadar, ce…

Cu sine

Ţi-aş povesti despre labirinturile închipuirii gândului rătăcit, nocturn dar sunt preafericit că glasul mi-e încet şi gros şi nu reusesc nici măcar să-ţi şoptesc despre erorile întru desăvârşire.. De-aceea-mi port prin ani lumina ca pe o umbră şi-o să rămân…

Laică

Limba mi-e cusută şi de-aceea scrijelesc cu unghia vorbe pe epiderma laică a firii tale

Pe scări…

Uite, iubito, cât de repede trec norii, ca anii de altădată. Azi aş vrea să mă las pe scări, în jos, unde-mi pare că e senin… căci tot ce urcă-i doar praf şi mizerie şi nu are niciun rost să…

Tainele amurgurilor din urmă..

Flămând, îmi preligeam gândurile pe chipul tău de lut, străbătând formele acelei bune-cuviinţe, zămislite cu mult înaintea apariţiei eroziunilor geologice din epoca marilor glaciaţiuni sentimentale peste care nici nu mai ştiu cât timp or să-mi mai rămână urmele acestor degete…

Fascinaţia chipurilor de nisip

O să mai treacă o noapte şi, deja simt asta, după teama de-a fi pedepsit cu supravieţuirea. Tocmai mă visez pe marginile unei civilizaţii mai fascinante decât orice închipuire, cum într-ale noastre trupuri se pogorau copaci, să ne cuprindă sufletele…

Semnele verii

Am să te rog să-mi laşi un semn pe trup, o zgaibă, o tăietură sau o muşcătură măcar, să-mi pot aminti de tine.. altminteri n-am să mai dau doi bani.. şi-ţi jur c-o să risc să te pierd într-o indiferenţă…

Uitare..

Mi-amintesc că eu însumi, stând de unul singur, dezolat peste măsură, concepusem calea de-a produce o durere cumplită, doar numind-o drept o durere-n sine de dragul de a îndura-o, şi mulţi m-au întrebat atunci ce înseamnă asta… Uitarea, draga mea,…

Amudiana

Amurgurile înroşiră cerul în semn de noapte dar nu simt nicicum vreo oboseală. Las gândurile seama materiei cenuşii, pentru că sunt sigur că gândeşte.. aşa.. leneş, purtând un singur gând de mii şi mii de ani.. Şi mâine, în zori,…

Amintirile unei veri toride – 2

Răul cel dintâi purcese dintr-ale mele simţuri, precum ditr-un lăcaş al Omului ascuns în sufletul meu, dar nu puteam să arunc în nimeni deoarece toţi oamenii purtau aceeaşi vină. Şi doar ai văzut că n-aveam în juru-mi decât unelte de…

Amintirile unei veri toride

Orice rău te-ar lovi, să ştii că nicicând nu va fi cel mai mare şi nici ultimul, din urmă.. Adu-ţi aminte că-n traiul nostru, cel de toate zilele, exista un rău primordial şi-altul care le încheia pe toate. Şi, iubito..…

Revenirea la praştie..

Precum începu Pământul pentru cea din urmă oară, durând milioane de ani, ar trebui să ne reîncepem familia. Deşi nu ştiu de-nţelegi ce vreau şi spun, va veni o zi, probabil peste câteva mii de ani, când ne vom aduna…
logo-default-white

Altceva?

Totul, cuvintele, gândurile, ideile şi faptele.. se referă la oameni. Şi nimic din ceea ce este nu înseamnă un altceva. Un altceva dincolo de noi. Într-un fel, e absurd!

Aboneaza-te..
De fiecare dată când îmi vine vreo idee, te voi anunța prin e-mail

Confirmă subscrierea, urmând paşii menţionaţi în mesajul sosit.
Delivered by FeedBurner

Contact Info

Str. Leonida Zamfirescu Eliza, nr.43 Galati, Romania

+4 0749 463 6400
adrianlazarescu (arond)yahoo.com

Copyright 2018 Adrian Lazarescu ©  All Rights Reserved