DISTRIBUIȚI

Uite, iubito, cât de repede trec norii,
ca anii de altădată.
Azi aş vrea să mă las pe scări,
în jos, unde-mi pare că e senin…
căci tot ce urcă-i doar praf şi mizerie
şi nu are niciun rost să mai contemplu
prefacerile de aici,
ale acestei libere chimii, dezlănţuite..

Şi-aşa, mişcându-mă pe scări,
spre pământuri, precum un păcătos ce-şi invocă mântuirea,
voi fi tot mai mult o pradă amintirilor,
o să-mi revină-n minte culorile terestre
şi liniştea ce le ocrotea-n Univers..
şi munţi şi ape o să revăd şi cred
că foarte incitante vor fi şi limitele admiraţiei mele..
toate acestea fiind năzuinţe lipsite de oprelişti..

Vezi ce repede rămân în urma noastră treptele?
Precum clipele..
Sunt la etajul cinci sute şi afară nimic nu văd,
dar sunt sigur că de undeva
se aud vociferări, am ascultat..
O bucurie fără margini mă aruncă-ntr-un con de umbră,
mai fac uşor un pas şi îmi dau seama că
în unele camere se dezbate
despre supravieţuire şi aspiraţii..
Iată că şi aceşti neisprăviţi aspiră, îmi spun,
înghiţind în sec, mustrându-mă.
De ce aş pune capăt marii bucurii, căci,
la urma urmei, eram pe punctul de a uita
cum arată un om viu!

Mai fac un pas, însă o liniste de duh
mă împinge şi aş vrea să fiu mai vesel,
să strig si să plâng, dar dau de-un munte verde..
precum un munte sacru
din vopsele pure..
şi aici un grup de oameni..
nu ştiu dacă se bucură de prezenţa mea şi
de-aceea, stau la pândă şi-i las să-şi vadă de-ale lor.
Toţi ţin un creion între degete,
încercând să-şi reconstituie
identitatea chipurilor de altădată.
Unii o reuşesc din doar o trăsătură,
fiind absorbiţi de o autoadmiraţie bolnăvicioasă.

Si, totuşi, rămân ascuns.
Nu văd nicio iarbă, niciun izvor,
doar arbori nemaiîntâlniţi cu ramuri despletite
semănând a ceva ce filtrează dioxidul de carbon
şi-mi dau seama că-i vorba de iniţiaţi in dogme.
De n-ar fi ei, strădania salutară ar fi inceput,
normal, prin fotosinteză,
dar poate vor mai trece mii de ani
până când vreun temerar,
descoperind eroarea,
după întemniţarea lui şi arderea pe rug,
va fi urmat, precum se-întâmplă-ndeobşte
cu aceşti.. deschizători de drumuri.

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentTainele amurgurilor din urmă..
Articolul următorLaică

LĂSAȚI UN MESAJ