DISTRIBUIȚI

Flămând,
îmi preligeam gândurile
pe chipul tău de lut,
străbătând formele acelei bune-cuviinţe,
zămislite cu mult înaintea apariţiei
eroziunilor geologice
din epoca marilor glaciaţiuni sentimentale
peste care nici nu mai ştiu
cât timp or să-mi mai rămână urmele
acestor degete înnegrite în cărbunii
inşiraţi de-alungul
trăiilor noastre
cele de toate zilele..

DISTRIBUIȚI
Articolul precedentStare de fapt
Articolul următorPe scări…

LĂSAȚI UN MESAJ