să ne verticalizăm – ți-am spus, făpturile…
să ni le așezăm pe două tălpi
și s-avem încredere în acest țel.
de acum înainte, nimic nu va mai fi cu neputință
într-acest trup fraged pe care l-ai purtat
ca pe un Adam, din vechime…
parcă nenăscut niciodată..
și-atunci mă prinseseși cu a ta jilavă mână..
înțelegând amândoi
că nu se poate începe viața cu prejudecăți.

în rest, nu-mi mai aduc aminte ce s-a întâmplat..
stiu doar că râdeam – după modelul adolescentin de-altădată..
probabil de când lumea.