cândva, descoperisem particula timpului,
și-atunci am început să mă joc,
construind castele…
era parcă vară, și,
peste tot – nisip…
abia mai găseam, pe ici – colo
pe careva absorbit de idee…
toți recunoscând în această joacă
– o unică virtute, fără seamăn

iar eu, ca ultim cugetător,
tot construiam obstacole,
în calea nemuririi